ferigele sufletului

Ferigele sufletului

RUPERE DE NORI
Mereu ai umbrele morţii
In ochii tăi de viperă
furişată printre oameni.
Zâmbetul tău cucereşte Parnasul
Şi trăsnetele lui Zeus se revarsă pe pământ

Spre satisfacţia ta.

Diabolică femeie.

Dar divin din vin

Cuvintele-pietre le-ai aruncat spre cer

Să vezi în căderea lor cum am să pier.

Ai luat focul dragostei (ce foc păgân)

L-ai zvârlit in mare sa se facă scrum

Eşti şarpe şi clopot şi semeni şi vânt

Aş fi

Sau ai fi, de ar fi.

Doar cuvânt

Amorţit în vinu-ţi plin de mult pelin

Plutitor Luceafăr, către tine vin.

Să nu-mi spui niciodată

Să tac
Să plâng

Să rad
Să-ţi zic
Ursit, iubit tăcut ,peţit

Avut
Inel
Cioban, oier
Să nu-mi spui niciodată fier.

Să-mi spui,
Acum
Aici
Flămând

Iubesc
Si… taci!
Fără cuvânt!

De ce cântă cocoşul?

De ce in miez de noapte

Printre a tale şoapte?

De ce în zori de zi?

Când spui c-ai să mai vii…

Satanica iscoada

ce umbla printre noi

Trăind pe barba popii

şi paşii din noroi!

Satir

Când m-am trezit

Eram un ţap.

Ce alergam  împotriva viselor mele

Ramaneau in urma şi …

se faceau tot mai mici.

Ţipam după ele,

Dar se făceau pulbere de stele.

Capul fierbea, trupu-mi tremura …

Cand m-am trezit,

m-ai întrebat -

Mai vrei?